de pe corabie

vine o vreme a cireșelor putrede

vine un timp al augustei antoniniana

timp nesfârșit indecent

de pe corabie fă-mi semn pentru ultima oară

 

noi avem dinți falși ei au numai și numai

dinți adevărați – ei au întotdeauna dreptate

și ne vor roade oasele ca și cum ar mirosi pe îndelete

patru cinci petale de trandafir în aprilie

 

dacă aș putea să-ți spun cât de mult te iubesc

nu știu nimic despre tine „aliorul și mătrăguna

îmi sunt mai aproape” un timp nesfârșit indecent

de pe corabie fă-mi semn pentru ultima oară

 

Poem de Virgil Mazilescu

Peter Gabriel – Mercy Street

Institutul Blecher(78) – invitație

marele stârv

în părul lui sunt pânzele păianjenilor de iarbă

pe chip i se întinde o plasă fină

ochii două bile de sticlă

ce și-au pierdut transparența

umbra i-a intrat în trup

cotrobăie ca într-un dulap

cu otrăvuri

 

Q

 

Institutul Blecher(77) – invitație

Confuzii

„Dorința a fost sămânța dintâi...”
                                        Rig Vega
 
Când ți-ai smuls, febrilă, hainele de pe corp
îmi venea să plâng în hohote.
Acum erai goală și totuși mi-ai spus:
„Mi-e atât de cald lângă tine, ce să mă fac?”
„Să te dezbraci mai departe, uite, carnea asta albă,
ca o blană de vulpe cu spicul argintiu,
e prea călduroasă pentru un anotimp atât de secetos.”
„Dar mi-e rușine — cum,  nu-ți dai seama?”
Atunci am izbucnit în râs — un râs în hohote,
care se desena pe trupul gol
ca o mâzgălitură de copil pe un perete din stradă.
Râsul și plânsul — întotdeauna m-am slujit de ele greșit,
ca de două cuvinte pe care le confund,
dintr-o limbă aproape necunoscută.


Poem de Iustin Panța din volumul „Intențiile tăcerii” 
apărut la Editura Charmides în 2012.

Institutul Blecher(76) – invitație